Hits

Prostia românească

0 comentarii Publicat de Madalina la sâmbătă, octombrie 29, 2011

Azi, 29 octombrie 2011, am vizionat împreună cu mama mea, la Kanal D, emisiunea ''Asta-i România!''. Mai mulţi reporteri au pus întrebări unor persoane dintr-un sat, unde au fost aduse nişte moaşte.

Întrebare: Aţi sărutat vreodată moaştele?
O bătrână: Nu, niciodată.
R: Păi, nu aţi fost azi, la biserică?
B: Ba da.
R: Şi ce-aţi sărutat?
B: O chestie ca un coşciug, cu un geam. Am văzut o mână.
R: Şi ce credeţi că sunt acelea moaşte?
B: Pai...nu ştiu... ceva de la un sfint... un nas, o ureche...



R2: Mamaie, ce sunteţi, ortodoxă sau catolică?
Bătrana2: Sunt română, maică! Ce, vorbesc altă limbă!?
R2: Şi la ce vă închinaţi?
B2: La icoană...Cu faţa spre răsărit...


R3: De ce religie sunteţi?
Batrâna3: Religia asta nouă...de pe-acilea...catolică. Mai ca toată lumea...
R3: Şi la ce biserică vă duceţi?
B3: La biserica astea acilea...


Îmi cer scuze dacă cineva se simte ofensat din pricina acestor vorbe sau dacă nu mi-am amintit corect, fiecare frază din emisiune. Am căutat să o văd din nou, pentru a reţine, dar nu am găsit nimic.

România...

Speechless.

 

Impresii de Lectura-Ciresarii.Cavalerii florii de cires

0 comentarii Publicat de Madalina la marți, iunie 21, 2011

Moş Timofte Păstrăvanu, paznicul şcolii, dar şi ceasornicarul ei, are grijă de Gângălău (ceasul şcolii) de foarte mult timp. Bătrânul are o mare influenţă asupra profesorilor şi elevilor şi are favoriţi, mai ales pe Cireşari, copiii care sunt în mare parte colegi de clasă şi vecini de pe strada Cireşului. Grupul este alcătuit din: Victor, Ionel, Ursu, Dan, Maria şi Lucia.
Tic, fratele mai mic al Mariei, intră în ceartă cu un băiat, prieten al lui Sergiu, care îi dispreţuieşte pe Cireşari, iar Ursu le arată tuturor elasticitatea şi puterea sa, uimind pe toţi elevii din curtea şcolii.
Cireşarii se întâlnesc, ca de obicei, sub castanul uriaş din curte, pentru a fi anunţaţi de către Victor că a găsit harta necesară expediţiei lor. Sergiu şi Pompilică doresc să-i spioneze, dar pică din copac.
În ora de geografie şi naturale, Teodoru Teodor, poreclit Ursu, reuşeşte să răspundă la provocarea profesorului.          
Tic îi păcăleşte pe Sergiu şi Pompilică şi îi pune într-o situaţie proastă, atunci când sunt descoperiţi fumând. Fratele Mariei, dorind să meargă şi el în expediţia Cireşarilor la Peştera Neagră, cere ajutorul lui moş Timofte şi obţine aprobarea tatălui său.
Cireşarii se gândesc să împrumute barca de cauciuc a vânătorului Petrăchescu, dar nu izbutesc să o obţină.
Ionel şi Lucia reuşesc să finalizeze aparatele T.F.F., pentru comunicare, iar Victor are o idee în privinţa transportului: construcţia unei plute.
Tic, în căutarea unui basm, ajunge la moş Timofte, care îi povesteşte despre o fată de împărat înţeleaptă şi miloasă, care era protejată de o cutie fermecată, care funcţiona cu un cuvânt fermecat, neştiut de nimeni.
La şcoală, Premiul Bombă, pentru copii cu abilităţi speciale, este înmânat lui Ursu, iar Premiul de Onoare este încredinţat lui Victor.                   
Ursu, fericit de cadoul primit, este vizitat de către Ionel, care îi arată lanternele vânătoreşti pentru expediţie. Tatăl Luciei le dăruieşte Cireşarilor o trusă de prim-ajutor completă, în caz de accident. Mama lui Ionel este sceptică în privinţa expediţiei, iar ea devine îngrijorată atunci când îi povesteşte Petrăchescu de fantomele ce bântuie ţinta copiilor. Însă, cu ajutorul bunicii lui Ursu, ea îi dă permisiunea lui Ionel.
Toţi Cireşarii visează sau se gândesc neliniştiţi, speriaţi sau exaltaţi la călătoria ce va urma.
La barieră, Cireşarii îi salută pe sătenii ce stăteau acolo. Cu Ursu în frunte, copiii se îndreaptă spre Peştera Neagră, în timp ce discută cine trebuie să fie conducătorul grupului. Tic şi Ţombi, câinele lui, sunt şi ei pe drum. Ursu, în explorarea lui a zonei Zănoaga, îi observă pe cei doi si le pune mâncare pe drum.
Cireşarii întreabă un cioban care este drumul cel mai scurt spre Peştera Neagră şi aşa face şi Tic, în spatele lor, dar el se rătăceşte şi îl prinde seara în pădure.
Cireşarii îşi întind corturile, mănâncă, îl pun pe Ionel conducător şi, printr-o tactică foarte inteligentă, îl găsesc pe Tic. În mod democratic, copiii decid cine să fie în grupul ce va merge pe munte şi cine va explora peştera. Grupurile sunt: afară: Ursu, Lucia şi Dan, iar peşteră: Victor, Ionel, Tic şi Maria.
Grupul ’’Peşteră’’ explorează locul şi trec primul lac pe plută, pe care o folosesc drept ’’cărăuş’’ pentru bagaje.
Cireşarii găsesc o cutie de sardele şi mucuri de ţigară, iar Victor, folosind dovezile, deduce că doi oameni au fost în peşteră şi o cunosc foarte bine. Copiii sunt neliniştiţi deoarece nu primesc niciun răspuns la semnalele lor către afară.
Lucia îl pune pe Ursu să aprecieze distanţele de pe munte, iar pe Dan să calculeze dacă sunt corecte. Dan, din cauza neatenţiei, este pe cale să cadă într-o prăpastie, dar îl salvează Ursu, cu preţul aparatului TFF, care se rostogoleşte pe munte. Lucia îi spune lui Ursu să se ducă să verifice la gura peşterii, iar acolo, el îl întâlneşte pe Petrăchescu, care îl insultă, iar la rândul lui, Ursu îi dă de înţeles că este ’’măgar’’. Întorcându-se la Lucia şi Dan, Cireşarii le trimit mesaje celor din peşteră şi primesc răspuns în legătură cu situaţia de acolo.
Cei din peşteră trec de al doilea lac în acelaşi mod şi îşi dau seama că persoanele care au fost înaintea lor acolo trebuiau să aibă o barcă gonflabilă, ceea ce înseamnă că  vânătorul i-a minţit. Victor îşi dă seama că peştera nu se termină acolo unde era evident, ci continuă sub peretele de calcar. El confirmă ipoteza lui atunci când trece pe cealaltă parte cu pluta. Cireşarii pierd pluta deoarece ea s-a îndreptat către o cascadă şi ei nu au mai putut s-o prindă. Ţombi era pe plută şi el a dispărut odată cu ea.  Tic găseşte barca într-o săpătură şi, târându-se  pe acoo, le-o aduce Cireşarilor. Apoi, Tic ajunge în încăperea din spatele peretelui şi fură o cutie, pe care o crede fermecată şi pompa pentru barcă.
Cei doi indivizi din peşteră îşi dau seama de dispariţia obiectelor şi, pentru a se deplasa prin crăpătură, ei declanşează o explozie, care lărgeşte gaura.
Lucia se ceartă cu Ursu şi Dan din pricina locului al doilea de popas şi cei doi merg pe marginea prăpastiei, unde găsesc o punte, pe care o traversează pentru a ajunge la un uriaş fag. Ursu se urcă în el cu ajutorul unei frănghii, dar Dan renunţă. Apoi, un urs vine, iar Dan este scăpat din primejdie de către prietenul său. Lucia, căutându-i, este atacată de către urs, dar Ursu o salvează , rănind ursul şi luănd-o în braţe, leşinată.
Vânătorul şi cel bărbos au trecut prin spărtura, iar Petrăchescu are intenţia de a-i ucide pe Cireşari.
Cireşarii din peşteră aud explozia şi îşi dau seama că îi urmăreşte cineva, dar, flămânzi, poposesc pentru a se hrăni.
Cei doi următori  îi zăresc şi se pregătesc să-i sperie, folosindu-se de o pânză. Dar Tic, utilizând aceeaşi metodă, reuşeşte să-i sperie pe aceştia, chiar dacă se sperie şi pe sine.
Cireşarii din grupul ’’afară’’ sunt în pericol din cauza unei furtuni neaşteptate. Ursu îi salvează şi ei ajung la o cabană. La Lacul Păstrăvilor, Sergiu şi Pompilică sunt salvaţi de săteni de la moarte.
După ce copiii din peşteră reuşesc să evite o cascadă, Ionel se desparte de ei, crezând că drumul ales de el îl va salva. El este găsit de către vânător şi bărbos, care îl ameninţă pe cireşar şi îl lovesc. Ionel le spune o locaţie greşită a cutiei căutate de cei doi şi apoi este lăsat inconştient. Când cei doi indivizi îşi dau seama că au fost păcăliţi, vânătorul este sigur că îi va ucide.
Ionel este salvat de ceilalţi cireşari, care îl găsesc datorită  S.O.S-ului transmis de el cu ajutorul unor pietre.
Cireşarii ajung afară, dar sunt înconjuraţi de o prăpastie îngrozitoare şi o cascadă. Cei de afară primesc semnale de ajutor de la cei în primejdie şi se îndreaptă spre ei.
Copiii care au ieşit din peşteră pregătesc baricade şi Victor se gândeşte la un loc ascuns în piatră deasupra prăpastiei, de unde va putea să-i atace pe urmăritori. Ursu îi găseşte şi îi ajută să ajungă în siguranţă cu ajutorul unei frânghii.
Vânătorul trage spre ei, dar greşeşte ţinta, iar Cireşarii sunt fericiţi că au scăpat de Petrăchescu pentru totdeauna.
Copiii se întorc la cabană, unde nevasta cabanierului este înspăimântată de întâmplările ciudate ce s-au petrecut acolo, neştiind că dispariţia misterioasă a măgarului şi a funiei de rufe se datorează Cireşarilor.

M-a impresionat acest roman din cauză că personajele principale, Cireşarii, sunt modele tipice de copii, aventurieri, prietenoşi, curajoşi şi inteligenţi. Cartea m-a ţinut în suspans şi mi-a adus o stare de melancolie, fiindcă, in zilele noastre, copiii nu mai vor aventură, ci telefoanele şi Internetul ne acaparează fiecare minut al vieţii. Cartea m-a dus într-o lume fantastică, a libertăţii şi aş da orice să pot să o văd şi în realitate.



 

Etichete: , , ,

Impresii de Lectură-Elevul Dima dintr-a şaptea

0 comentarii Publicat de Madalina la luni, iunie 13, 2011




Mihail Drumeş, romancier român din perioada interbelică, s-a născut în 1901, pe 26 noiembrie, în Iugoslavia, iar printre romanele sale de succes se numără ’’Invitaţia la vals’’(1937), ’’Scrisoare de dragostre’’(1938) şi ,,Elevul Dima dintr-a şaptea’’(1946).
M-a impresionat romanul acesta deoarece toţi elevii, adolescenţii se pot identifica in personajele lui Drumeş, în întâmplările petrecute în roman. Această calitate face ,,Elevul Dima dintr-a şaptea’’ o carte remarcabilă, care ocupă un loc special pentru mine în bibliotecă.
Personajul principal, Grigore Dima, este un adolescent de 17 ani, care şi-a petrecut copilăria călătorind în Franţa şi Anglia din pricina tatălui său, care este ministru. El este emoţionat deoarece, în clasa a VII-a, va merge pentru prima dată într-o şcoală publică.
Stând cu chirie la văduva italiancă Dona Bianca, Grig o întâlneşte pe fiica acesteia, Charlotte, printr-o întâmplare stânjenitoare: o surprinde pe aceasta când se schimba: ,,rămân îngheţat în prag: o fată înaltă şi subţire, într-o cămăşuţă roz...se îmbracă pesemne.’’ Din cauză că nu ştie ce înseamnă dragostea şi simptomele ei, Grig îşi face un carnet de notiţe şi pretinde că iubita lui este soprana Alina Barbu, care îl iubeşte profund.
La şcoală, după ce a fost acceptat de colegi, Grig le învaţă poreclele: Magotu, cel mai bun prieten al lui, Tarzan, Basu, Rogvaiv, Esculap, Domisol, Ploşniţă si alţii. Deşi Dima este mai bogat decat ceilalţi, el este generos şi se integrează rapid.
Aventura începe atunci când Dima propune colegilor o expediţie pe Dunăre, care, atunci când el descoperă o veche hartă a unei comori din Pacific, ia proporţii, iar Dima devine conducătorul arpetiştilor (A.R.P.E.T=Asociaţia Română pentru Expediţia Transoceanică), care numără 1000 de elevi, ce trebuie să respecte reguli si să strângă bani pentru călătoria ce va avea loc dupa sfârşitul liceului.
Relaţia lui Grig cu Lotte evoluează, deşi sunt neştiutori şi fac greşeli unul faţă de altul.
Citind cartea lui Charles Fourier, Dima doreşte să îndeplinească viziunea utopică a autorului, înfiinţând o falangă pe insula necunoscută din Pacific, doreşte să se însoare cu aşa-numitele amazoane, iar comunitatea să se numească ,,Grigorida’’. Comoara nu mai este importantă, ci doar organizarea unui paradis.
Planurile arpetiştilor se sting odată cu dragostea lui Cătălin Şoimaru, poetul grupului, îndrăgostit de o directoare adulterină. El se spânzură şi îi încredinţează lui Dima ultima lui rugăminte, de a-i spune directoarei sentimentele sale.
Basu, colegul lui Dima, intră într-un conflict cu violentul profesor de istorie Attila, iar Dima, din cauza revoltei incepute de el si arpetişti, este eliminat din toate şcolile statului. Pleacă la Bucureşti, unde este urmat de către Lotte, şi îl ameninţă pe ministru că se va sinucide dacă nu i se va face dreptate. În noaptea de 1 Decembrie, el termină o broşură intitulată ,,Acuz!’’ şi, împreună cu Lotte, se sinucide. Cei doi sunt însă salvaţi de Basu, iar tatăl lui Dima ascunde adevarul, că amândoi au supravieţuit, celor doi indrăgostiţi.
După 15 ani, Dima, inginer în Londra, se întoarce în Craiova, află ce s-a întâmplat, o revede pe Ioana, fosta lui vecină de lângă casa părintească, căreia îi promite că o să-şi respecte promisiunea de a se căsători cu ea şi află adevărul despre Lotte. Dar este prea târziu, deoarece ea are deja trei copii si, deşi spune ,,pe tine te voi iubi întotdeauna’’, nu poate să reclădească trecutul.
Personajele lui Drumeş demonstrează faptul că un adolescent poate face orice cu puterea visului, luptându-se chiar cu societatea pentru dreptatea lui.
Arpetiştii, în frunte cu Grig Dima, sunt, cu adevărat, nişte eroi ai adolescenţei.

Cartea, deşi are aproape 500 de pagini, a fost atât de captivantă încât nu m-am putut desprinde de ea nici la masă şi mi-a adus lacrimi în ochi. Intensitatea trăirilor lui Dima atunci când lupta pentru colegii lui şi pentru dreptate m-a adus într-o stare de extaz şi chiar exclamam furioasă atunci când profesorii şi ministrul nu-l ascultau.  Recomand această carte oricui. Este extraordinară, iar Mihail Drumeş a reuşit să creeze nişte personaje de neuitat.

 

Etichete: , , ,

;;
Subscribe to: Postări (Atom)