Hits

Moş Timofte Păstrăvanu, paznicul şcolii, dar şi ceasornicarul ei, are grijă de Gângălău (ceasul şcolii) de foarte mult timp. Bătrânul are o mare influenţă asupra profesorilor şi elevilor şi are favoriţi, mai ales pe Cireşari, copiii care sunt în mare parte colegi de clasă şi vecini de pe strada Cireşului. Grupul este alcătuit din: Victor, Ionel, Ursu, Dan, Maria şi Lucia.
Tic, fratele mai mic al Mariei, intră în ceartă cu un băiat, prieten al lui Sergiu, care îi dispreţuieşte pe Cireşari, iar Ursu le arată tuturor elasticitatea şi puterea sa, uimind pe toţi elevii din curtea şcolii.
Cireşarii se întâlnesc, ca de obicei, sub castanul uriaş din curte, pentru a fi anunţaţi de către Victor că a găsit harta necesară expediţiei lor. Sergiu şi Pompilică doresc să-i spioneze, dar pică din copac.
În ora de geografie şi naturale, Teodoru Teodor, poreclit Ursu, reuşeşte să răspundă la provocarea profesorului.          
Tic îi păcăleşte pe Sergiu şi Pompilică şi îi pune într-o situaţie proastă, atunci când sunt descoperiţi fumând. Fratele Mariei, dorind să meargă şi el în expediţia Cireşarilor la Peştera Neagră, cere ajutorul lui moş Timofte şi obţine aprobarea tatălui său.
Cireşarii se gândesc să împrumute barca de cauciuc a vânătorului Petrăchescu, dar nu izbutesc să o obţină.
Ionel şi Lucia reuşesc să finalizeze aparatele T.F.F., pentru comunicare, iar Victor are o idee în privinţa transportului: construcţia unei plute.
Tic, în căutarea unui basm, ajunge la moş Timofte, care îi povesteşte despre o fată de împărat înţeleaptă şi miloasă, care era protejată de o cutie fermecată, care funcţiona cu un cuvânt fermecat, neştiut de nimeni.
La şcoală, Premiul Bombă, pentru copii cu abilităţi speciale, este înmânat lui Ursu, iar Premiul de Onoare este încredinţat lui Victor.                   
Ursu, fericit de cadoul primit, este vizitat de către Ionel, care îi arată lanternele vânătoreşti pentru expediţie. Tatăl Luciei le dăruieşte Cireşarilor o trusă de prim-ajutor completă, în caz de accident. Mama lui Ionel este sceptică în privinţa expediţiei, iar ea devine îngrijorată atunci când îi povesteşte Petrăchescu de fantomele ce bântuie ţinta copiilor. Însă, cu ajutorul bunicii lui Ursu, ea îi dă permisiunea lui Ionel.
Toţi Cireşarii visează sau se gândesc neliniştiţi, speriaţi sau exaltaţi la călătoria ce va urma.
La barieră, Cireşarii îi salută pe sătenii ce stăteau acolo. Cu Ursu în frunte, copiii se îndreaptă spre Peştera Neagră, în timp ce discută cine trebuie să fie conducătorul grupului. Tic şi Ţombi, câinele lui, sunt şi ei pe drum. Ursu, în explorarea lui a zonei Zănoaga, îi observă pe cei doi si le pune mâncare pe drum.
Cireşarii întreabă un cioban care este drumul cel mai scurt spre Peştera Neagră şi aşa face şi Tic, în spatele lor, dar el se rătăceşte şi îl prinde seara în pădure.
Cireşarii îşi întind corturile, mănâncă, îl pun pe Ionel conducător şi, printr-o tactică foarte inteligentă, îl găsesc pe Tic. În mod democratic, copiii decid cine să fie în grupul ce va merge pe munte şi cine va explora peştera. Grupurile sunt: afară: Ursu, Lucia şi Dan, iar peşteră: Victor, Ionel, Tic şi Maria.
Grupul ’’Peşteră’’ explorează locul şi trec primul lac pe plută, pe care o folosesc drept ’’cărăuş’’ pentru bagaje.
Cireşarii găsesc o cutie de sardele şi mucuri de ţigară, iar Victor, folosind dovezile, deduce că doi oameni au fost în peşteră şi o cunosc foarte bine. Copiii sunt neliniştiţi deoarece nu primesc niciun răspuns la semnalele lor către afară.
Lucia îl pune pe Ursu să aprecieze distanţele de pe munte, iar pe Dan să calculeze dacă sunt corecte. Dan, din cauza neatenţiei, este pe cale să cadă într-o prăpastie, dar îl salvează Ursu, cu preţul aparatului TFF, care se rostogoleşte pe munte. Lucia îi spune lui Ursu să se ducă să verifice la gura peşterii, iar acolo, el îl întâlneşte pe Petrăchescu, care îl insultă, iar la rândul lui, Ursu îi dă de înţeles că este ’’măgar’’. Întorcându-se la Lucia şi Dan, Cireşarii le trimit mesaje celor din peşteră şi primesc răspuns în legătură cu situaţia de acolo.
Cei din peşteră trec de al doilea lac în acelaşi mod şi îşi dau seama că persoanele care au fost înaintea lor acolo trebuiau să aibă o barcă gonflabilă, ceea ce înseamnă că  vânătorul i-a minţit. Victor îşi dă seama că peştera nu se termină acolo unde era evident, ci continuă sub peretele de calcar. El confirmă ipoteza lui atunci când trece pe cealaltă parte cu pluta. Cireşarii pierd pluta deoarece ea s-a îndreptat către o cascadă şi ei nu au mai putut s-o prindă. Ţombi era pe plută şi el a dispărut odată cu ea.  Tic găseşte barca într-o săpătură şi, târându-se  pe acoo, le-o aduce Cireşarilor. Apoi, Tic ajunge în încăperea din spatele peretelui şi fură o cutie, pe care o crede fermecată şi pompa pentru barcă.
Cei doi indivizi din peşteră îşi dau seama de dispariţia obiectelor şi, pentru a se deplasa prin crăpătură, ei declanşează o explozie, care lărgeşte gaura.
Lucia se ceartă cu Ursu şi Dan din pricina locului al doilea de popas şi cei doi merg pe marginea prăpastiei, unde găsesc o punte, pe care o traversează pentru a ajunge la un uriaş fag. Ursu se urcă în el cu ajutorul unei frănghii, dar Dan renunţă. Apoi, un urs vine, iar Dan este scăpat din primejdie de către prietenul său. Lucia, căutându-i, este atacată de către urs, dar Ursu o salvează , rănind ursul şi luănd-o în braţe, leşinată.
Vânătorul şi cel bărbos au trecut prin spărtura, iar Petrăchescu are intenţia de a-i ucide pe Cireşari.
Cireşarii din peşteră aud explozia şi îşi dau seama că îi urmăreşte cineva, dar, flămânzi, poposesc pentru a se hrăni.
Cei doi următori  îi zăresc şi se pregătesc să-i sperie, folosindu-se de o pânză. Dar Tic, utilizând aceeaşi metodă, reuşeşte să-i sperie pe aceştia, chiar dacă se sperie şi pe sine.
Cireşarii din grupul ’’afară’’ sunt în pericol din cauza unei furtuni neaşteptate. Ursu îi salvează şi ei ajung la o cabană. La Lacul Păstrăvilor, Sergiu şi Pompilică sunt salvaţi de săteni de la moarte.
După ce copiii din peşteră reuşesc să evite o cascadă, Ionel se desparte de ei, crezând că drumul ales de el îl va salva. El este găsit de către vânător şi bărbos, care îl ameninţă pe cireşar şi îl lovesc. Ionel le spune o locaţie greşită a cutiei căutate de cei doi şi apoi este lăsat inconştient. Când cei doi indivizi îşi dau seama că au fost păcăliţi, vânătorul este sigur că îi va ucide.
Ionel este salvat de ceilalţi cireşari, care îl găsesc datorită  S.O.S-ului transmis de el cu ajutorul unor pietre.
Cireşarii ajung afară, dar sunt înconjuraţi de o prăpastie îngrozitoare şi o cascadă. Cei de afară primesc semnale de ajutor de la cei în primejdie şi se îndreaptă spre ei.
Copiii care au ieşit din peşteră pregătesc baricade şi Victor se gândeşte la un loc ascuns în piatră deasupra prăpastiei, de unde va putea să-i atace pe urmăritori. Ursu îi găseşte şi îi ajută să ajungă în siguranţă cu ajutorul unei frânghii.
Vânătorul trage spre ei, dar greşeşte ţinta, iar Cireşarii sunt fericiţi că au scăpat de Petrăchescu pentru totdeauna.
Copiii se întorc la cabană, unde nevasta cabanierului este înspăimântată de întâmplările ciudate ce s-au petrecut acolo, neştiind că dispariţia misterioasă a măgarului şi a funiei de rufe se datorează Cireşarilor.

M-a impresionat acest roman din cauză că personajele principale, Cireşarii, sunt modele tipice de copii, aventurieri, prietenoşi, curajoşi şi inteligenţi. Cartea m-a ţinut în suspans şi mi-a adus o stare de melancolie, fiindcă, in zilele noastre, copiii nu mai vor aventură, ci telefoanele şi Internetul ne acaparează fiecare minut al vieţii. Cartea m-a dus într-o lume fantastică, a libertăţii şi aş da orice să pot să o văd şi în realitate.



0 Comments:

Post a Comment