Photography
Take This Regret
Anul apariţiei: 2011
Citit: 02.I.2012 - 08.I.2012
Contemporary Romance
A fost într-adevăr extraordinară cartea şi cu siguranţă o să o cumpăr în viitor ca să am şi eu o copie, nu contează limba...engleză, română.
Primul capitol prezintă doi tineri, Christian şi Elizabeth, care vin din două lumi diferite, dar sunt fericiţi împreună şi amândoi doresc să devină avocaţi: Elizabeth pentru a proteja drepturile copiilor, iar Christian să lucreze la firma tatălui său.
Totul se distruge atunci cănd Elizabeth află că este însărcinată, iar Christian îi cere să aleagă între el şi copil. Elizabeth, care avea visul de a fi împreună cu iubitul ei şi copilul lor, de a face totul împreună şi de a depăşi greutăţile ca o familie, ia o decizie grea: pleacă din viaţa lui Christian şi descoperă adevăraţii ei prieteni, care o sprijină în orice situaţie.
Deşi Christian revine pentru un moment în viaţa lui Elizabeth, el o vede cu Matthew, un bun prieten şi, deşi este convins că ia cea mai bună decizie părăsind-o pentru a fi fericită cu altcineva, el trăieşte o viaţă plină de regrete.
Cinci ani mai târziu, cei doi se reîntâlnesc în oraşul natal al lui Elizabeth, iar Christian simte o atracţie nemaiîntâlnită atunci când o vede pe Lizzie, fata sa. Lizzie, deşi ştie că tatăl ei nu a vrut-o, ea îl iubeşte foarte mult, îl vrea în viaţa ei şi îl vrea împreună cu mama ei. Dar Elizabeth nu este gata ca să îl ierte şi va face orice este posibil ca să o protejeze pe Lizzie de trădarea ce este sigură că se va întâmpla.
Personajul meu preferat din cartea aceasta a fost Lizzie: este drăguţă, inocentă, iubitoare, grijulie şi doreşte ca părinţii ei să realizeze că este mai bine ca ei să fie o familie unită şi fericită. Uneori parcă nici nu a avut doar cinci-şase ani, l-a iertat pe Christian şi i-a oferit iubirea şi încrederea ei necondiţionată, fiind complet dezamăgită şi distrusă atunci când mama ei îi interzice să se mai întâlnească cu Christian.
Christian...un personaj complicat, la fel ca şi Elizabeth, aspiră către perfecţiune, să aibă bani, o viaţă completă, fără să aibă greşeli şi probleme, astfel încât îşi părăseşte iubita şi copilul. Dar am simţit regretul şi tristeţea atunci când o îmbrăţişează pe Lizzie şi când o priveşte pe Elizabeth. Doreşte să fie iertat şi să creeze noi amintiri cu familia sa regăsită şi, deşi a fost complet deplasat să o ameninţe pe Elizabeth că o dă în judecată pentru custodie, a fost accentuată atunci dorinţa sa să fie acceptat şi dăruită o a doua şansă.
M-a făcut să plâng, la 1 noaptea şi cred că a devenit una dintre cărţile mele preferate. Toate personajele s-au maturizat, au realizat că au greşit, că trebuie să se schimbe şi că nu trebuie să se ascundă de adevăratele lor sentimente, ci să-şi accepte destinul, viaţa şi că toţi merităm iertare şi o a doua şansă pentru a ne revanşa.
Etichete: 2012, amy lichtenhan, contemporary romance, impresii lectura, Take this regret
Maid for Love (The McCarthys of Gansett Island #1)
de Marie Force
citit - 02.I.2012 - 03.I.2012
Hmm...A fost plină de clişee, dar mi-a făcut plăcere să o citesc. M-a emoţionat în unele momente, dar am putut ghici ce se va întâmpla şi nu a fost tipul de carte care să te surprindă prin întâmplările din firul epic.
Maddie Chester, zisă Mattress Chester din cauza unor zvonuri din liceu intenţionat răspândite de unul dintre foştii ei iubiţi, cu care nu a dorit să se culce, este grav rănită din pricina lui Mac McCarthy. El nu se asigură atunci când traversează, iar Maddie, pe bicicletă, îl loveşte, deşi ea este rănită mai rău. Mac se simte responsabil şi îi promite că o să aibă grijă de ea şi de copilul ei de nouă luni, Thomas, în acelaşi timp ţinându-i loc la slujba acesteia, menajeră la hotelul McCarthy. El se mută la Maddie acasă şi între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste, ameninţată de familia McCarthy, sora lui Maddie, Tiffany, dar şi de promisiunea femeii de 30 de ani de a nu mai fi călcată în picioare şi dezamăgită de niciun bărbat, vreodată.
Maddie - am iubit-o şi mi-a displăcut în acelaşi timp. Este foarte sensibilă în legătură cu sânii ei, prea mari şi mereu ascunşi în bluze largi. Deoarece s-a dezvoltat la o vârstă fragedă, bărbaţii nu au fost atraşi de personalitatea sau de restul corpului ei, ci doar de ceea ce era în faţă, sânii. La istoria ei dramatică se adaugă şi mama ei, acum în închisoare deoarece a fost reclamată de mama lui Mac pentru nişte chitanţe greşite la hotel şi, de asemenea, tatăl ei şi-a părăsit familia atunci când ea avea doar cinci ani. A fost dezamăgită de persoanele de sex masculin pe tot parcursul vieţii şi s-a culcat doar de două ori, cu acelaşi bărbat, care a lăsat-o însărcinată, a minţit-o şi apoi, a plecat. Ea este retrasă, săracă şi urăşte pe toţi McCarthy, mai ales din cauză că Evan, unul dintre fraţii lui Mac, a fost implicat în zvonurile care i-au distrus viaţa.
Dar Mac se dovedeşte a fi diferit. Este responsabil, iubitor, grijuliu cu Thomas şi ea, nu ascultă părerile celorlalţi şi de mama lui, care este complet convinsă că Maddie nu este destul de bună pentru fiul ei. Mac o iubeşte pe Maddie cu totă fiinţa lui şi face orice este posibil pentru a-i restaura imaginea, chiar dacă este posibil să piardă chiar persoana căreia îi face acest serviciu.
La sfârşit, îmi venea să o strâng de gât pe Maddie. Recunosc că este înfricoşată de a fi iar părăsită şi dezamăgită, dar ea ştia pe adevăratul Mac şi că el nu ar fi putut să o rănească intenţionat, dar ea nu, nu şi nu, că a minţit-o şi că nu poate avea o relaţie cu el din această cauză.
Iar Linda m-a surprins. Cred că schimbarea ei a fost prea bruscă faţă de personalitatea ei de dinainte, deşi stiu că a făcut ceea ce credea ea că este cel mai bine pentru fiul său.
Joe...cel mai bun prieten al lui Mac... mi-ar place să-i citesc şi lui povestea, cred că o să rămână cu Janey, sora mai mică a lui Mac, pe care a iubit-o de foarte mult timp.
A fost o lectură plăcută, perfectă pentru vacanţă , te transpune în lumea aceea, pe insula mică plină de amintiri şi, în final, te lasă cu un zâmbet pe faţă. C:
Etichete: 2012, impresii lectura, maid for love, marie force
What Price Paradise, de Katherine Allred
Abby, fiica unei prostituate dintr-un orăşel din Texas, îşi pierde virginitatea cu Tate McCullom, deja logodit cu o altă fată, Diane.
Abby descoperă că este însărcinată şi, observând că îi este rău la serviciu, Tate află adevărul şi o aduce la el acasă. El îi propune să devină soţia lui, pentru a avea mâncare, condiţii şi banii necesari pentru a creşte copilul şi, de asemenea, îi promite că o să se despartă de Diane, deoarece el întotdeauna îşi acceptă responsabilităţile.
Tate şi-a pierdut mama cu mulţi ani înainte şi tatăl său a murit în urmă cu doi ani. El trăieşte cu fratele său mai mic, de şaisprezece ani, Buddy.
Abby, având falsa impresie că Tate se va despărţi de ea după ce copilul se va naşte, este retrasă, timidă şi simte nevoia să fie ca o menajeră în casă. Soţul ei încearcă să o convingă că, atunci când s-au căsătorit, s-au unit pe viaţă, nu doar pentru nouă luni. Însă Tate încă simte o dorinţă pentru Diane, deşi încearcă să o mascheze şi să se gândească numai la copil.
Situaţia devine tensionată atunci când Tate descoperă că Diane s-a măritat cu Colton, iar Joe, cel mai bun prieten al cowboy-ului, s-ar putea să o iubească pe Abby.
Abby îşi dă seama că nu mai doreşte să părăsească acea casă niciodată şi că Tate şi Buddy au devenit cu adevărat familia ei. Se întâlneşte cu Joe, care îi povesteşte despre trecutul lui Tate şi de faptul că, deşi a folosit-o pentru a scăpa de respoinsabilitatea pe care o avea cu Diane, de a o proteja, Tate a vrut-o mereu pe Abby, deşi el încă nu a realizat acest lucru.
Tate se întâlneşte cu Diane, care îi spune că este abuzată şi bătută de noul ei soţ şi că ar dori să fie din nou împreună cu fostul ei iubit.
Abby nu doreşte nefericirea soţului ei şi se gândeşte că el va trebui să aleagă între responsabilitatea faţă de ea şi iubirea pentru Diane.
La un bâlci, după ce începe să plouă şi grăbindu-se să ajungă la maşină, Abby alunecă, dar este prinsă de Joe şi Tate. Apoi Diane apare, bătută, iar Tate uită de soţia sa şi o duce pe tânăra abuzată la spital. Acesta vorbeşte cu Colton, care neagă faptul că şi-a lovit soţia şi, mai ales, admite că o iubeşte foarte mult, de mulţi ani. Tate îşi dă seama de greşeala pe care a făcut-o şi se întoarce acasă, unde descoperă că Abby a plecat.
După o lună, Tate află prin Joe că Abby şi-a luat diploma de absolvire al liceului, şi-a găsit o slujbă şi are un mic apartament, în alt orăşel. El descoperă unde se află şi cei doi se întâlnesc, mărturisindu-şi sentimentele ce sunt reciproce.
Copilul lor se naşte şi este botezat Jonathan Patrick.
Tate face o vizită mormântului tatălui său şi îi spune acestuia că o să-l înveţe pe fiul său despre responsabilitate, onoare şi onestitate, dar şi cum să se gândească la propria fericire.
Mi-a plăcut cartea, dar îmi pare rău că nu a avut un punct culminant bine definit şi că nu a fost mai rapidă şi antrenantă.
Personajele au fost bine conturate şi am ajuns să le iubesc pe toate, în ciuda greşelilor pe care le-au făcut şi deciziilor nepotrivite şi uneori prosteşti.
Abby a fost o tânără inocentă, simplă, onestă şi timidă, care a evoluat, s-a maturizat şi a ajuns să preţuiască familia pe care o are şi a învăţat că poate să facă orice pentru fericirea celor dragi.
Este o carte demnă de avut în bibliotecă şi merită să o citeşti de mai multe ori, deoarece te învaţă că uneori, viaţa e mai mult decât a avea responsabilitate, este despre a trăi împăcat şi fericit.
Etichete: 2012, impresii lectura, katherine allred, what price paradise
Impresii de Lectura-Ciresarii.Cavalerii florii de cires
0 comentarii Publicat de Madalina la marți, iunie 21, 2011Moş Timofte Păstrăvanu, paznicul şcolii, dar şi ceasornicarul ei, are grijă de Gângălău (ceasul şcolii) de foarte mult timp. Bătrânul are o mare influenţă asupra profesorilor şi elevilor şi are favoriţi, mai ales pe Cireşari, copiii care sunt în mare parte colegi de clasă şi vecini de pe strada Cireşului. Grupul este alcătuit din: Victor, Ionel, Ursu, Dan, Maria şi Lucia.
Tic, fratele mai mic al Mariei, intră în ceartă cu un băiat, prieten al lui Sergiu, care îi dispreţuieşte pe Cireşari, iar Ursu le arată tuturor elasticitatea şi puterea sa, uimind pe toţi elevii din curtea şcolii.
Cireşarii se întâlnesc, ca de obicei, sub castanul uriaş din curte, pentru a fi anunţaţi de către Victor că a găsit harta necesară expediţiei lor. Sergiu şi Pompilică doresc să-i spioneze, dar pică din copac.
În ora de geografie şi naturale, Teodoru Teodor, poreclit Ursu, reuşeşte să răspundă la provocarea profesorului.
Tic îi păcăleşte pe Sergiu şi Pompilică şi îi pune într-o situaţie proastă, atunci când sunt descoperiţi fumând. Fratele Mariei, dorind să meargă şi el în expediţia Cireşarilor la Peştera Neagră, cere ajutorul lui moş Timofte şi obţine aprobarea tatălui său.
Cireşarii se gândesc să împrumute barca de cauciuc a vânătorului Petrăchescu, dar nu izbutesc să o obţină.
Ionel şi Lucia reuşesc să finalizeze aparatele T.F.F., pentru comunicare, iar Victor are o idee în privinţa transportului: construcţia unei plute.
Tic, în căutarea unui basm, ajunge la moş Timofte, care îi povesteşte despre o fată de împărat înţeleaptă şi miloasă, care era protejată de o cutie fermecată, care funcţiona cu un cuvânt fermecat, neştiut de nimeni.
La şcoală, Premiul Bombă, pentru copii cu abilităţi speciale, este înmânat lui Ursu, iar Premiul de Onoare este încredinţat lui Victor.
Ursu, fericit de cadoul primit, este vizitat de către Ionel, care îi arată lanternele vânătoreşti pentru expediţie. Tatăl Luciei le dăruieşte Cireşarilor o trusă de prim-ajutor completă, în caz de accident. Mama lui Ionel este sceptică în privinţa expediţiei, iar ea devine îngrijorată atunci când îi povesteşte Petrăchescu de fantomele ce bântuie ţinta copiilor. Însă, cu ajutorul bunicii lui Ursu, ea îi dă permisiunea lui Ionel.
Toţi Cireşarii visează sau se gândesc neliniştiţi, speriaţi sau exaltaţi la călătoria ce va urma.
La barieră, Cireşarii îi salută pe sătenii ce stăteau acolo. Cu Ursu în frunte, copiii se îndreaptă spre Peştera Neagră, în timp ce discută cine trebuie să fie conducătorul grupului. Tic şi Ţombi, câinele lui, sunt şi ei pe drum. Ursu, în explorarea lui a zonei Zănoaga, îi observă pe cei doi si le pune mâncare pe drum.
Cireşarii întreabă un cioban care este drumul cel mai scurt spre Peştera Neagră şi aşa face şi Tic, în spatele lor, dar el se rătăceşte şi îl prinde seara în pădure.
Cireşarii îşi întind corturile, mănâncă, îl pun pe Ionel conducător şi, printr-o tactică foarte inteligentă, îl găsesc pe Tic. În mod democratic, copiii decid cine să fie în grupul ce va merge pe munte şi cine va explora peştera. Grupurile sunt: afară: Ursu, Lucia şi Dan, iar peşteră: Victor, Ionel, Tic şi Maria.
Grupul ’’Peşteră’’ explorează locul şi trec primul lac pe plută, pe care o folosesc drept ’’cărăuş’’ pentru bagaje.
Cireşarii găsesc o cutie de sardele şi mucuri de ţigară, iar Victor, folosind dovezile, deduce că doi oameni au fost în peşteră şi o cunosc foarte bine. Copiii sunt neliniştiţi deoarece nu primesc niciun răspuns la semnalele lor către afară.
Lucia îl pune pe Ursu să aprecieze distanţele de pe munte, iar pe Dan să calculeze dacă sunt corecte. Dan, din cauza neatenţiei, este pe cale să cadă într-o prăpastie, dar îl salvează Ursu, cu preţul aparatului TFF, care se rostogoleşte pe munte. Lucia îi spune lui Ursu să se ducă să verifice la gura peşterii, iar acolo, el îl întâlneşte pe Petrăchescu, care îl insultă, iar la rândul lui, Ursu îi dă de înţeles că este ’’măgar’’. Întorcându-se la Lucia şi Dan, Cireşarii le trimit mesaje celor din peşteră şi primesc răspuns în legătură cu situaţia de acolo.
Cei din peşteră trec de al doilea lac în acelaşi mod şi îşi dau seama că persoanele care au fost înaintea lor acolo trebuiau să aibă o barcă gonflabilă, ceea ce înseamnă că vânătorul i-a minţit. Victor îşi dă seama că peştera nu se termină acolo unde era evident, ci continuă sub peretele de calcar. El confirmă ipoteza lui atunci când trece pe cealaltă parte cu pluta. Cireşarii pierd pluta deoarece ea s-a îndreptat către o cascadă şi ei nu au mai putut s-o prindă. Ţombi era pe plută şi el a dispărut odată cu ea. Tic găseşte barca într-o săpătură şi, târându-se pe acoo, le-o aduce Cireşarilor. Apoi, Tic ajunge în încăperea din spatele peretelui şi fură o cutie, pe care o crede fermecată şi pompa pentru barcă.
Cei doi indivizi din peşteră îşi dau seama de dispariţia obiectelor şi, pentru a se deplasa prin crăpătură, ei declanşează o explozie, care lărgeşte gaura.
Lucia se ceartă cu Ursu şi Dan din pricina locului al doilea de popas şi cei doi merg pe marginea prăpastiei, unde găsesc o punte, pe care o traversează pentru a ajunge la un uriaş fag. Ursu se urcă în el cu ajutorul unei frănghii, dar Dan renunţă. Apoi, un urs vine, iar Dan este scăpat din primejdie de către prietenul său. Lucia, căutându-i, este atacată de către urs, dar Ursu o salvează , rănind ursul şi luănd-o în braţe, leşinată.
Vânătorul şi cel bărbos au trecut prin spărtura, iar Petrăchescu are intenţia de a-i ucide pe Cireşari.
Cireşarii din peşteră aud explozia şi îşi dau seama că îi urmăreşte cineva, dar, flămânzi, poposesc pentru a se hrăni.
Cei doi următori îi zăresc şi se pregătesc să-i sperie, folosindu-se de o pânză. Dar Tic, utilizând aceeaşi metodă, reuşeşte să-i sperie pe aceştia, chiar dacă se sperie şi pe sine.
Cireşarii din grupul ’’afară’’ sunt în pericol din cauza unei furtuni neaşteptate. Ursu îi salvează şi ei ajung la o cabană. La Lacul Păstrăvilor, Sergiu şi Pompilică sunt salvaţi de săteni de la moarte.
După ce copiii din peşteră reuşesc să evite o cascadă, Ionel se desparte de ei, crezând că drumul ales de el îl va salva. El este găsit de către vânător şi bărbos, care îl ameninţă pe cireşar şi îl lovesc. Ionel le spune o locaţie greşită a cutiei căutate de cei doi şi apoi este lăsat inconştient. Când cei doi indivizi îşi dau seama că au fost păcăliţi, vânătorul este sigur că îi va ucide.
Ionel este salvat de ceilalţi cireşari, care îl găsesc datorită S.O.S-ului transmis de el cu ajutorul unor pietre.
Cireşarii ajung afară, dar sunt înconjuraţi de o prăpastie îngrozitoare şi o cascadă. Cei de afară primesc semnale de ajutor de la cei în primejdie şi se îndreaptă spre ei.
Copiii care au ieşit din peşteră pregătesc baricade şi Victor se gândeşte la un loc ascuns în piatră deasupra prăpastiei, de unde va putea să-i atace pe urmăritori. Ursu îi găseşte şi îi ajută să ajungă în siguranţă cu ajutorul unei frânghii.
Vânătorul trage spre ei, dar greşeşte ţinta, iar Cireşarii sunt fericiţi că au scăpat de Petrăchescu pentru totdeauna.
Copiii se întorc la cabană, unde nevasta cabanierului este înspăimântată de întâmplările ciudate ce s-au petrecut acolo, neştiind că dispariţia misterioasă a măgarului şi a funiei de rufe se datorează Cireşarilor.
M-a impresionat acest roman din cauză că personajele principale, Cireşarii, sunt modele tipice de copii, aventurieri, prietenoşi, curajoşi şi inteligenţi. Cartea m-a ţinut în suspans şi mi-a adus o stare de melancolie, fiindcă, in zilele noastre, copiii nu mai vor aventură, ci telefoanele şi Internetul ne acaparează fiecare minut al vieţii. Cartea m-a dus într-o lume fantastică, a libertăţii şi aş da orice să pot să o văd şi în realitate.
M-a impresionat acest roman din cauză că personajele principale, Cireşarii, sunt modele tipice de copii, aventurieri, prietenoşi, curajoşi şi inteligenţi. Cartea m-a ţinut în suspans şi mi-a adus o stare de melancolie, fiindcă, in zilele noastre, copiii nu mai vor aventură, ci telefoanele şi Internetul ne acaparează fiecare minut al vieţii. Cartea m-a dus într-o lume fantastică, a libertăţii şi aş da orice să pot să o văd şi în realitate.
Etichete: 2011, cavalerii florii de cires, ciresarii, impresii lectura
Impresii de Lectură-Elevul Dima dintr-a şaptea
0 comentarii Publicat de Madalina la luni, iunie 13, 2011Mihail Drumeş, romancier român din perioada interbelică, s-a născut în 1901, pe 26 noiembrie, în Iugoslavia, iar printre romanele sale de succes se numără ’’Invitaţia la vals’’(1937), ’’Scrisoare de dragostre’’(1938) şi ,,Elevul Dima dintr-a şaptea’’(1946).
M-a impresionat romanul acesta deoarece toţi elevii, adolescenţii se pot identifica in personajele lui Drumeş, în întâmplările petrecute în roman. Această calitate face ,,Elevul Dima dintr-a şaptea’’ o carte remarcabilă, care ocupă un loc special pentru mine în bibliotecă.
Personajul principal, Grigore Dima, este un adolescent de 17 ani, care şi-a petrecut copilăria călătorind în Franţa şi Anglia din pricina tatălui său, care este ministru. El este emoţionat deoarece, în clasa a VII-a, va merge pentru prima dată într-o şcoală publică.
Stând cu chirie la văduva italiancă Dona Bianca, Grig o întâlneşte pe fiica acesteia, Charlotte, printr-o întâmplare stânjenitoare: o surprinde pe aceasta când se schimba: ,,rămân îngheţat în prag: o fată înaltă şi subţire, într-o cămăşuţă roz...se îmbracă pesemne.’’ Din cauză că nu ştie ce înseamnă dragostea şi simptomele ei, Grig îşi face un carnet de notiţe şi pretinde că iubita lui este soprana Alina Barbu, care îl iubeşte profund.
La şcoală, după ce a fost acceptat de colegi, Grig le învaţă poreclele: Magotu, cel mai bun prieten al lui, Tarzan, Basu, Rogvaiv, Esculap, Domisol, Ploşniţă si alţii. Deşi Dima este mai bogat decat ceilalţi, el este generos şi se integrează rapid.
Aventura începe atunci când Dima propune colegilor o expediţie pe Dunăre, care, atunci când el descoperă o veche hartă a unei comori din Pacific, ia proporţii, iar Dima devine conducătorul arpetiştilor (A.R.P.E.T=Asociaţia Română pentru Expediţia Transoceanică), care numără 1000 de elevi, ce trebuie să respecte reguli si să strângă bani pentru călătoria ce va avea loc dupa sfârşitul liceului.
Relaţia lui Grig cu Lotte evoluează, deşi sunt neştiutori şi fac greşeli unul faţă de altul.
Citind cartea lui Charles Fourier, Dima doreşte să îndeplinească viziunea utopică a autorului, înfiinţând o falangă pe insula necunoscută din Pacific, doreşte să se însoare cu aşa-numitele amazoane, iar comunitatea să se numească ,,Grigorida’’. Comoara nu mai este importantă, ci doar organizarea unui paradis.
Planurile arpetiştilor se sting odată cu dragostea lui Cătălin Şoimaru, poetul grupului, îndrăgostit de o directoare adulterină. El se spânzură şi îi încredinţează lui Dima ultima lui rugăminte, de a-i spune directoarei sentimentele sale.
Basu, colegul lui Dima, intră într-un conflict cu violentul profesor de istorie Attila, iar Dima, din cauza revoltei incepute de el si arpetişti, este eliminat din toate şcolile statului. Pleacă la Bucureşti, unde este urmat de către Lotte, şi îl ameninţă pe ministru că se va sinucide dacă nu i se va face dreptate. În noaptea de 1 Decembrie, el termină o broşură intitulată ,,Acuz!’’ şi, împreună cu Lotte, se sinucide. Cei doi sunt însă salvaţi de Basu, iar tatăl lui Dima ascunde adevarul, că amândoi au supravieţuit, celor doi indrăgostiţi.
După 15 ani, Dima, inginer în Londra, se întoarce în Craiova, află ce s-a întâmplat, o revede pe Ioana, fosta lui vecină de lângă casa părintească, căreia îi promite că o să-şi respecte promisiunea de a se căsători cu ea şi află adevărul despre Lotte. Dar este prea târziu, deoarece ea are deja trei copii si, deşi spune ,,pe tine te voi iubi întotdeauna’’, nu poate să reclădească trecutul.
Personajele lui Drumeş demonstrează faptul că un adolescent poate face orice cu puterea visului, luptându-se chiar cu societatea pentru dreptatea lui.
Arpetiştii, în frunte cu Grig Dima, sunt, cu adevărat, nişte eroi ai adolescenţei.
Cartea, deşi are aproape 500 de pagini, a fost atât de captivantă încât nu m-am putut desprinde de ea nici la masă şi mi-a adus lacrimi în ochi. Intensitatea trăirilor lui Dima atunci când lupta pentru colegii lui şi pentru dreptate m-a adus într-o stare de extaz şi chiar exclamam furioasă atunci când profesorii şi ministrul nu-l ascultau. Recomand această carte oricui. Este extraordinară, iar Mihail Drumeş a reuşit să creeze nişte personaje de neuitat.
Etichete: 2011, Elevul Dima dintr-a saptea, impresii lectura, Mihail Drumes
;;
Subscribe to:
Postări (Atom)








